Invatand tehnica speologiei alpine (TSA) la Suncuius

Perioada: 17.02.2013

Participanți: Bogdan O, Bogdan G, Cristina, Emil, Horia, Kiki, Maria, Moni, Peter, Raluca, Șerban, Timi

TSA – tehnica speologiei alpine, modalitate de parcurgere a verticalelor de către speologi astfel încât să ajungă în anumite zone ale peșterilor depășind obstacole verticale .

- văzută până la un moment dat ca un scop în sine și când zic asta mă refer la concursurile de TSA, puternic promovate în decursul anilor 1990.

- dorită în ultimul timp a fi un mijloc mai degrabă decât un scop

Ne hotărâm la ședință, pentru că este început de sezon dar mai ales pentru că avem mulți începători la club să facem o zi de faleză în care să le prezentăm tehnica de TSA. Ne-am strâns destul de mulți, am încercat să rezolvăm și cu echipamentul.

Plecarea am stabilit-o pe duminică a ora 8,30. Maria și Peter deși nu sunt începători au venit în speranța de a acumula câteva elemente de baza pentru a echipa/dezechipa un traseu ce implică coardă într-o peșteră.

Până le prezint echipamentul individual ( am venit pregătită cu saloptă, cască, mănuși...cam de toate în afară de neopren :D) aspiranților în ale speologiei Raluca îi ia pe Peter și Maria și ne echipează doua trasee cu fracționări și un traseu cu mâini curente. Avem în total 5 variante pe care se poate urca ”până la un cap de puț” și douaă trasee care presupune și trecere de fracționări.

Până să ajungem la nivel acesta tregătesc un atelier la nivelul solului cu 5 variante, astfel încât să poată exersa fiecare ”cu picioarele pe pământ” montarea blocatoarelor, lonjare, montarea coborâtorului și blocarea acestuia prin semi-cheie, cheie.

Îmi și imaginez cât de greu trebuie să fie să iei cunoștință într-o singură zi cu atâta echipement și să mai și înveți să-l folosești.

Prima mea zi de faleză a fost tot aici, la acest perete, în martie 2005, eram cu Cati și Zsolty, atunci învățam eu TSA, acum învăț eu pe alții. Chiar m-am bucurat foarte mult când am văzut entuziasmul oamenilor. Sper să fie cu folos și să le placă și mai mult în peșteră când vor folosi tehnica învățată la faleză.

Am rămas până la ora 16, 30 la perete exersând fiecare cele enumerate mai sus.

Next:

aplicarea tehnicilor învățate la exterior în una din peșteri. Mai rămâne să mă gândesc în care :D

mersi Serban de poza

Patrulare Salvamont la Vartop, Arieseni

Participanți: Ani, Luci, Ralu, Șerban și pe weekend Maky, Cami și Morcovel

Perioada: 21-27.01.2013

Scop: patrulare Salvamont pe pârtia Piatra Grăitoare, Vârtop

Zona: Vârtop, Arieșeni

Cam prin luna noiembrie a fiecărui an ne stabilim patrulele Salvamont pentru anul ce urmează. Am decis atunci să-mi programez o săptămână la Vârtop, eram curioasă cum va fi o patrulă de o săptămână mai ales că nu mai făcusem decât la Glăvoi, vara o patrulă atât de lungă.

Plec din Oradea luni dimineața cu Raluca și Șerban (Ani și Luci fiind deja în zona Ștei). Cam dezolant arată pârtia când ajungem pe drum, în zona de unde se zărește obiectivul.

Când ne apropiem de cabană văd de fapt că nici măcar nu e pornit telescaunul.

Ne instalăm la cabană și mă urnesc cu Șerban spre pârtie cu riscul de a ne uita la instalația care nu funcționa. Din fericire mai apar și niște turiști prin zonă așa că reușim să facem vreo 5 ture. E prima dată anul acesta când pun schiurile în picioare. În mod miraculos mi se pare că mă țin mult mai bine pe ele decât anul trecut și încerc să-i dau un pic de viteză. Cadddd bineînțeles :D, dar e ok, azi se poate. Starea zăpezii nu e foarte bună, e cam moale și stratul e destul de mic, astfel încât se mai zăresc pietre ici-colo.

Marți...plouă. Când mi-am fixat respectiva dată pentru patrulă mi-am zis că sigur va fi multă zăpadă (dacă nu la sfârșit de ianuarie, când?). Instalațiile de la niciuna din pârtii nu sunt pornite, dar nici nu mă mir, pe vremea asta. Pe la ora 12 hotărâm să plecăm spre Groapa Ruginoasă cu riscul de a ne ploua. Luăm marcajul cruce galbenă, din drumul județean ce coboară spre Băița. Îmi prinde bine mișcarea asta, deja nu mai aveam răbdare în cabană. Urcăm vreo 20 de minute și când ajungem în creastă ne izbește ceața.

Groapa Ruginoasa pe timp de ceață

Ne cam gândeam de la cabană să plecăm spre Pietrele Albe, dar pe ceața asta nu vedem niciunul dintre noi rostul. Ne întoarcem pe marcajul cruce roșie, care iese în apropierea cabanelor de lângă pârtia Vârtop 1. Nu este cărare, așa că facem noi urme. La primul pas, când mi se afundă piciorul îmi aduc aminte instant de ascensiunea pe Mramornya, când eram atât de obosită și uneori zăpada se lăsa sub greutatea mea, astfel încât mă trezeam până la brâu în zăpadă...Îi destăinuiesc Ralucăi gândurile mele și .... ce să vezi, gândea și ea tot pe acolo :D. Între timp ploia de la cabană se transformă în zăpadă. Cade o cantitate destul de mare, așa că speranțele mele de a schia mâine par să se adeverească.

Groapa Ruginoasa sub acoperire

Miercuri: Raluca pleacă acasă, are examen la facultate așa că rămânem în formație mai mică. Pe la ora 11 deși telescaunul nu este pornit nu mai am stare. Îmi pun pieile de focă pe schiuri și o iau către pârtie. Gândul la ”pulvăr” vorba lui Petre mă scoate din cabană deși e o ceață densă și ninge. Merg spre pârtie, dacă dau drumul băieții la telescaun trebuie să fiu la datorie. 

 Pe pârtie nimeni ... niciun schior. Urc încet pe varianta neagră. Mă mai opresc, vreau să profit de liniștea asta specifică muntelui. Prima coborâre, nici nu poate fi prin zăpada proaspătă decât de vis. Mă întâlnesc cu Șerban la coborâre, care e cu schiurile în spinare, nu are ”de tură”. 

 

Pe când ajung la baza pârtiei văd că se dă drumul la telescaun, s-au adunat câțiva turiști. Stăm până la 17 pe pârtie, se pare că acesta e programul de funcționare din cursul săptămânii. Seara ne organizăm să facem o mică recapitulare pe partea medicală. Ani, Luci și Attila sunt paramedici așa că eu, Șerban și Vlad suntem cei chestionați :D

 varianta neagra a partiei Piatra Graitoare

Joi: azi pleacă Șerban acasă, are de lucru așa că rămân doar cu familia Hulban în cabană. Alex animă atmosfera așa că nu mă plictisesc. A nins și noaptea aceasta deci se anunță zăpadă ”pulvăr” și azi. Ajungem tot pe la 11 la pârtie, când dau și băieții drumul la telescaun. E prima zi de când sunt aici și văd în sfârșit cer albastru. Parcă s-a mai animat și pârtia, au apărut mai mulți turiști.

 statiunea Arieseni, vazuta de sus

Weekend: pare o altă stațiune la sfârșit de săptămână. Parcarea de la baza pârtiei e neîncăpătoare, la fel și mica noastră cabană, unde se găsesște baza Salvamont. 

Din fericire n-am avut accidentați mulți pe pârtie, a fost o patrulă liniștită. În weekend însă programul telescaunului e de durată mai lungă, așa că plecăm de la pârtie după ora 20 seara. 

 Sambata se pare ca partia a gazduit in jur de1000 de oameni

partea superioara a partiei Piatra Graitoare

S-a dat drumul la nocturnă așa că toată lumea profită. Sunt cam obosită și sincer cred că mi-ar pica bine un schi de tură după ce o săptămână n-au văzut decât aproape doar pârtia :D. Duminică vin mai mulți de la club așa că trece ziua mai repede. Le fac poze Adinăi și lui Maky, încercând să scot un cadru bun.