Schi de partie la Transalpina: Statiune Vidra-Voineasa

Perioada: 11-13.01.2013

Participanți : Bogdan și Cristina

Zona: Transalpina ski resort Vidra-Voineasa, M-ții Latoriței

Colegii noștri de club au fost la Voineasa cu ocazia revelionului. Pentru că n-am putut atunci ne-am organizat să ajungem la acest obiectiv în ultimul weekend în care se putea schia gratuit.

Am ajuns în zona vineri seara, destul de târziu, venind dinspre Petroșani. Această rută, pentru noi, cei din Oradea pare a fi cea mai avantajoasă. Reușești să ajungi la domeniul schiabil în aproximativ 7 ore.

Alte rute de acces sunt: un drum național venind dinspre Sebeș (când am trecut noi de intersecția cu acesta părea cam necurățat de zăpadă) sau drumul național dinspre Vâlcea. Am făcut din Petroșani în jur de 30km, drumul a fost destul de ok.

În prima noapte am dormit la Cabana Obârșia Lotrului, Bogdan conducând în ziua respectivă aproape 500km și preferând să ne trezim mâine odihniți și apți pentru o zi de schi plină. Am plătit 80 lei/cameră deci ni s-a părut mai mult decât acceptabil (mai ales că nu ai multe posibilități de cazare dacă vii dinpre Petroșani). În zona Voineasa-Vidra din câte am văzut și pe internet sunt mai multe opțiuni de cazare.

Sâmbătă dimineața ajungem la ora 9, la telegondolă, e încă destul de puțină lume, chiar neașteptat. Urcăm bagajele la colegii de la Salvamont Vâlcea, cu care vorbisem încă dinainte de plecarea din Oradea. Bogdan își închiriază schiuri la fața locului. 

Când ajung din nou la baza pârtiei nu-mi vine să cred câtă lume e aici. Incredibil....nici nu am putut bănui că sunt atâția schiori în România.

Lumea e destul de civilizată, se stă fără înghesuială la coadă și pe cât pare de mare aceasta, pe atât merge de repede. Ulterior colegii de la SVM de zic că capacitatea telegondolei pe oră este de 1600 de persoane. Sunt angajați din partea firmei care gestionează instalația care organizează turiștii astfel încât totul să meargă cât mai repede.

Și acum câteva cuvinte despre întregul domeniu: sincer ....doar de laudă. Nu mi-a venit să cred că sunt în România la drept vorbind. Și lucrările sunt doar parțial finalizate. 

Momentan domeniul însumează 9 km și e alcătuit dintr-o pârtie mai lungă cu două variante de coborâre pe anumite segmente – de pârtie roșie și de pârtie neagră. În capătul de sus a acestui segment, pe o platformă este un prim punct de oprire a telegondolei, zonă cu grupuri sanitare și posibilități de a servi băuturi.

Zona schiabilă se prelungește printr-o pârtie cu o instalație de teleschi. Există posibilitatea de a continua urcarea cu telegondola astfel încât ajungi la o altă zonă schiabilă. După coborârea pe acestă pârtie (care este de o diferență de nivel mai mică) se urcă înapoi cu o instalație de telescaun.

Întreg domeniul este dotat cu instalație de tunuri de zăpadă și ratracuri care în fiecare seară, după ce programul de schi se încheie nivelează pârtiile. Dormind în a doua noapte chiar la marginea pârtiei am reușit duminică dimineața să fiu cred între primele cinci persoane care au coborât . Mi-e foarte greu să descriu în cuvinte ce-am simțit. Deși eram cu schiuri de tură am încercat să-mi dau drumul cu vinteză cât am simțit că mă țin picioarele. Fantastic, mirific, senzațional!!!!!!!!!!!!!! Da, știu de ce îmi place să schiez! Știu și simt mai ales :D

Pe lângă colegii de la Salvamont Vâlcea au mai stat cu noi și salvamontiști de la Salvamont Cluj. Purtând o discuție despre cazuistica de la Voineasa realizez că comparativ nu numărul mare de turiști prezenți aici nici nu sunt foarte multe accidente, poate pentru că cei care vin aici deja au un nivel? Sau pentru că calitatea pârtiilor este mult mai bună (cel puțin față de cele cu care sunt eu obișnuită)?

Seara avem parte de un asfințit cum de puține ori am văzut. Suflă un vânt puternic și afară sunt în jur de -10grade. Facem un shooting foto, spectacolul coloristic oferit de natură este fantastic.

Singurul dezavantaj la partea că s-a schiat gratuit în weekendul respectiv a fost că au venit cu mic cu mare tot neamul românesc. Ulterior am văzut pe internet că s-au stabilit tarifele pentru skipass și sincer la condițiile care ți le oferă mi se par mai mult decât acceptabile. Le atașez mai jos în ideea că poate cineva are nevoie de ele. Eu, când am căutat le-am găsit destul de greu.

1. Skipass Adult 1 zi - 60 RON == valabil pe toate instalatiile functionale in ziua respectiva
2. Skipass Copil 1 zi - 40 RON (valabil pentru varste cuprinse intre 7 si 14 ani) == valabil pe toate instalatiile functionale in ziua respectiva

3. Skipass Adult dupa ora 12.30 - 30 RON == valabil pe toate instalatiile functionale in ziua respectiva

4. Skipass Copil dupa ora 12.30 - 20 RON (valabil pentru varste cuprinse intre 7 si 14 ani) == valabil pe toate instalatiile functionale in ziua respectiva
5. Skipass Adult 50 puncte - 100 RON

6. Skipass Adult 25 puncte - 50 RON
7. Skipass Copil 50 puncte - 66 RON (valabil pentru varste cuprinse intre 7 si 14 ani)
8. Skipass Copil 25 puncte - 33 RON (valabil pentru varste cuprinse intre 7 si 14 ani)

Valoare punct = 2 RON
Urcare Telegondola - 8 puncte
Urcare Telescaun - 5 puncte
Urcare Teleski1 - 3 puncte
Urcare Teleski2 - 2 puncte

9. Skipass pentru copii sub 7 ani - 10 RON == valabil pe toate instalatiile functionale in ziua respectiva - Pretul acopera cheltuielile cu card-ul si de inregistrare a acestuia in sistem.

Urmatoarele bilete vor fi tiparite pe cartela de hartie cu coduri de bare:
10. Bilet urcare telegondola adult: 16 RON
11. Bilet urcare telegondola copil: 10 RON

Un alt aspect pozitiv al domeniului de la Voineasa sunt parcările care momentan sunt găzduite de o clădire pe trei niveluri. Până la sfârșitul lucrărilor respectiva construcție va avea 5 niveluri, restaurante și probabil cazare.

La plecare, in drumul spre Petrosani trecem prin Cheile Jietului. Situat in  judeţul Hunedoara, declarat obiectiv de interes naţional rezervatia are o suprafaţă de zece hectare si este situată pe teritoriul oraşului Petrila, pe râul Jieţ. Este străbătută de drumul naţional DN 7A Petroşani-Voineasa care leagă judeţele Hunedoara de Vâlcea. Cheile au portiuni cu pereti abrupti si destul de apropiati.

Pe drum mai oprim sa admiram peisajul de vis. E pentru prima oara cand sunt in M-tii Parang. Vad o caldare fantastica, deja ma si imaginez pe creasta respectiva sa schi de tura. Este intr-adevar un masiv montan care se preteaza la asa ceva.

O lucrare de lădau din punctul meu de vedere!

Mulțumim colegilor de la Salvamont Vâlcea pentru ospitalitatea cu care ne-au primit!

Cristina

Prezentare Expeditia Mramornaya Stena 6400m - Timisoara

Va asteptam miercuri 30 ianuarie, ora 18 la Libraria CARTEA DE NISIP 

din orasul Timisoara pentru o prezentare a 

Expeditiei Mramornaya Stena 6400m -2012

Prospectiuni exocarstice - bazinul Racas

Perioada: 05.01.2013

Zona: Răcaș – Roșia, M-ții Pădurea Craiului

Participanți: Abel, Bea, Bogdan, Bogdan Gherghel, Claudiu, Cricu, Cristina, Edina, Emil, Emilia, Jancsi, Mihai, Nico, Potyi, Tamaș

Joi la club ne hotărâm mai mulți că am vrea să ieșim pe o zi la căutat de peșteri/prospecțiuni de exterior/plimbare în masivul Pădurea Craiului. Ne trezim sâmbătă dimineața la ieșirea din oraș spre Beiuș 17 persoane. Uuuuu......

Planul pe ziua de azi e să mergem spre Răcaș, identificarea unui aven, găsirea peșterii Preguz, apoi spre zona Roșia, identificarea Ponoarelor Nițului, Lander și Birchii.

 avenul cautat

Deși pare o dimineața ploioasă care promite o zi pe măsură ne mobilizăm totuși și ajungem pe drumul care iese din satul Dobrești. Luăm un drum județean care ne duce spre satul Răcaș, din platoul cu același nume.

Ne oprim la un prim punct de interes, un potențial aven. Îl identificăm destul de repede așa că ne continuăm periplul.

Parcăm în apropierea fostei mine și o luăm la picior spre cantonul Preguz. Sunt multe drumuri care nu apar pe harta noatră așa că mergem mai mult orientativ, sau după cum iese când dăm cu banul :D

la stanga sau la dreapta :D?

 drumul ce duce la cantonul Preguz

În căutarea peșterii ne luăm punct de reper cantonul. 

 fostul canton Preguz

Ne învârtim în zonă aproape două ore, 17 persoane și nu găsim peștera! Ne documentăm mai asiduu acasă (din nou!) și din informațiile care ni le dau si ceilalți colegi ne dăm seama că nu e bine poziționată pe hartă. Offff! Măcar ne-am plimbat :D

Pentru a nu considera totuși că nu am identificat nimic azi ne hotărâm să plecăm spre Roșia pentru cele trei ponoare. Unii colegi pleacă spre Oradea.

 in cautarea pesterii Preguz

incotro o fi :D?

nu gasim pestera deci ne gasim alte indeletniciri :D

sedinta tehnica

Pe lângă cele trei ponoare, găsite mai identificăm și un aven ( asemănător intrării din Borțig-Padiș, doar că e de dimensiuni mai mici). Foarte impresionant, n-am mai văzut așa ceva în Pădurea Craiului.

Ponorul Lander

Îmi prinde bine ziua de azi pentru a-mi crea o imagine mai bună de ansamblu a Bazinului Vida. Nu demult am fost la izbucul Toplița de Vida, care se presupune a fi resurgența acestor ponoare. Cine știe ce cavitate subterană așteaptă să fie încă descoperită de speologi.

Cristina 

unul din ponoarele gasite

 foarte impresionant!

Lacul Sfânta Ana și Peștera Sulfuroasă

Perioada:  08.12.2012

Participanți: Bogdan și Cristina

Zona: M-ții Ciomatu Mare

Intr-unul din periplurile noastre de călători am ajuns în apropierea Lacului Sfânta Ana. Era unul din obiectivele la care îmi dorisem de mult timp să ajung, mai ales că nu fusesem niciodată în zonă.

Ne hotărâm destul de subit să facem ocol pe la lac.

Obiectivul nostru se găsește în M-ții Ciomatu Mare, în apropiere de Tușnad.

Virăm în localitatea Bixad la stânga, pe direcția noastră de mers. E iarnă și un strat mic de zăpadă acoperă șoseaua.

Am mici emoții că nu vom ajunge, dar șoferul (Bogdan :D) mă asigură că e ok așa că stau cuminte pe scaunul din dreapta și sper că nu vom avea nevoie de lanțurile pentru mașină (care nu le avem :D). E prima dată când văd strat consitent de zăpadă anul acesta care se așterne peste împrejurimi. Parcă am și uitat ce dor îmi era de iarnă.

Tot ce știu despre lac este că acest ochi de apă este singurul lac vulcanic de la noi din țară. Craterul vulcanic în care se găsește se numește Puciosul.

Cred că parcurgem 10 km buni, până ajungem la o intersecție cu un drum lateral unde un indicator ne arată că trebuie să virăm stânga. Încă vreo 5 km și ajungem la o parcare unde un domn amabil ne zice că nu avem voie mai departe cu mașina. Ne sugerează că putem închiria un fel de sanie cu talpă de schiuri cu care putem coborâ până la lac. 

Când urci ai opțiunea contra-cost să fi ”tractat” de o mașină de teren. Tot respectivul domn ne informează că lacul este înghețat, stratul având de până la 10 cm grosim. Dacă dorim putem să ne plimbăm pe suprafața înghețată (parcă am totuși o reținere :D)

Hotărâm să o luăm la picior, să profităm de peisajul din jurul nostru. Acasă mă documentez despre lac un pic și aflu că vârsta lacului este estimată ca fiind între 9800 și 8800 de ani vechime. Ultima erupție pare să fi fost comform specialiștilor în urmă cu 32000 ani în urmă.

Are o suprafață de 220000mp. Ultimele măsurători au constatat că are o adâncime de 6,4m iar stratul de sedimente încă 4m. Păcat că nu mă documentez înainte de a vizita obiectivele :D. Abia acasă îmi dau seama de amplitudinea fenomenului, că aici, în urmă cu 32 000 a existat o erupție vulcanică.

Ajungem deci la lac în 15minute, e frumos într-adevăr. Sursa de apă, din care se întreține se pare că este doar pluvială. Tot acasă citesc că diversitatea trofică a lacul este foarte scăzută și datorită emanațiilor prin fundul lacului și prin pereții craterului.

Testăm spusele d-nului din parcare despre gheața lacului, părcă n-am totuși încredere să mă aventurez foarte departe. E destul de frig, se lasă seara. Vizităm totuși și capela catolică care se găsește pe malul lacului și urcăm la întoarcere la un punct de belvedere semnalizat cu un indicator.

În parcare consultăm harta și vedem că în apropiere de Băile Balvanyos se găsesc câteva ”Peșteri Puturoase”, unde se mai vede încă activitatea vulcanică a zone. Sunt niște grote de fapt cu emanații de sulf, folosite de mulți turiști la diferite tratamente medicale.

Bogdan mă convinge să vizităm una dintre ele (sunt cam sceptică pentru că Tika este moartă și ne bazăm doar pe lumina telefonului lui. Îmi și imaginez deja că sunăm la Salvamont :D).

Lăsăm mașina lângă Hotel Balvanyos și în pas alert o luăm spre obiectiv.

Peștera se numește Grota Sulfuroasă și avem marcaj până la gura de intrare. Arată ca și o intrare de mină. Pe marginea pereților sunt puse bănci. E tare ciudat cum simți căldură până la nivelul la care se ridică sulful (cam până la bazin). 

Depunerile gălbui pe pereții cavității arată de asemenea nivelul. Aș minți dacă aș spune că nu miroase îngrozitor :D. De fapt mirosul se simte când deja ești doar pe potecă.

Un alt obiectiv care însă n-am apucat să-l vizităm (ar fi de preferat să venim când este vegetație) este Tihonul Mohoș, care în urma documentațiilor de acasă constat că este tot un fost crater, exploatat ulterior de un mic curs de apă. Turbăria, am înțeles este asemănătoare cu rezervația noastră de la Molhașuri, din Padiș, unde nu am ajuns nici acolo decât iarna (deci n-am văzut ce era mai interesant :D).

We will be back!