luni, 19 noiembrie 2012

Escaladă la Terasele Superioare - Vadul crișului

Perioada 11.11.2012
Participanți: Bogdan, Cristina, Marius, Mircea, Potyi, Vlad

Unele weekenduri îmi plac așa mult, că deja, de duminică când plec acasă din tură mă și gândesc deja cum aș putea face să repet experiența. E cum zicea Ralu ... e ca o sete. Sau e ca un drog de fapt? :D


De marți deja știam că revenim în weekend la Vad. Deși mă consider speolog ....îmi place totuși să cațăr, îmi place eleganța, mișcările calculate care le presupune escalada/alpinismul, senzația de libertate care nu cred că poți să o ai decât când ești, cum zicea Alexandru Brăduț Șerban ( Cuxi) în cartea sa- Singurătatea Verticalelor, legat cu coechipierul tău între cer și pământ.


Zona terase presupune de fapt mai mult trasee de escaladă, dar acum, la sfârșit de toamnă e locul cel mai propice de cățărat din Vad, fiind soare care bate pe perete toată ziua.
Plecăm de acasă sâmbătă seara, Marius și cu mine. Ne vedem cu Bogdan și Potyi, care au fost azi la bicicletă. Dormim la Zenovia. Socializăm cu Marian și încă doi băieți simpatici până destul de târziu. Aș minți dacă n-aș recunoaște că îmi place și partea aceasta de socializare a turelor. E plăcut să vorbești cu persoane care au același domeniu de interes ca și tine. Băieții sunt bine documentați despre proprietățile tehnice ale echipamentelora așa că ne cam lungim la discuții, schimbând impresii.


Suntem echipă mai mare decât săptămâne trecută, la perete mai sunt încă multe perechi de cățărători. Marius, cu care fac echipă și azi, intră în The End cap, pentru a pune o manșă lui Bogdan și Vlad.
Încerc să cațăr - Negativ (5+, parcă). A doua asigurare e cam prost bătută, nu mă simt în siguranță așa că mă dau jos. Moralul eu, ajunge și el jos, cam la nivelul călcâielor :D. Mă cam enervează, știu că anul trecut am făcut traseul în cauză.


Ne mutăm toți patru la creasta Kya după ce Bogdan dezechipează The End. Urc eu cap la Kya, pentru a pune manșă. Traseul se bifurcă în zona superioară, așa că, pentru diversitate urc prin dreapta (weekendul trecut am făcut varianta stângă). Îmi place mai mult prin dreapta. Îmi place la nebunie stânca, are o aderență fantastică :D
Între timp apare și Sahi cu Edina. Bogdan, Vlad și Șahi rămân la Kya.

Mircea și Potyi sunt și ei lângă noi. Deși Mircea a pornit în tură, zice el fără chef, dă tot ce poate (sau dă tot ce trage Potyi) :D


Mă mut cu Marius, la traseul Bonsai (un 6+). Merge Marius primul cap, dar nu-i iese un pas. Mă hotărăsc să încerc și eu, trec peste emoții, cercetez bine prizele și trec. Mno moralul e la cote maxime. Simt că nu mă mai pot opri, gust din plin mișcarea, îmi place la nebunie. Îmi place emoția care o simți în momentul când faci ”pasul”.


Bogdan dezechipează Kya, Vlad zice că ar mai urca ceva. Marius pune o manșă la Perfect Day (urcat săpt trecută de noi). Încerc între timp să mă mai lupt cu un traseu dar nu prea îmi iese.
Pe Vlad îl prinde traseul (Perfect day) , e încântat de mișcările care i-au ieșit din prima.
Dezechipez Perfect day.


N-a fost cea mai bună ziuă a mea, cu coechipier cu tot :D, dar ne-am mișcat. Eu sunt fericită că mi-a ieșit Bonsai! Primul meu traseu de 6+ care mi-a ieșit cap! :D
Cristina

Un comentariu:

  1. Părere carte Cuxi:
    între altele, la:
    http://mirceaordean.blogspot.ro/2013/05/munte-singuratatea-verticalelor.html

    RăspundețiȘtergere