duminică, 27 noiembrie 2011

Ziua Clubului CS Cristal

Participanți: Adina, Ana, Alex, Alin, Alina, Anca Ardelean, Anca Dăescu, Anca Lascu, Andreea, Angi, Atti, Bimbi, Bobi, Bogdan, Cristina, Dan, Dani, Dorin, Glad, Horhe, Luci, Marius, Mircea, Mișu, Octa, Petrescu, Mișu, Oliver, Poșme, Radu, Ralu, Raul, Sânzi, Sergiu, Simona, Ștefan, Tamaș, Tudor, Tudor Isoc, Țupi, Vlad, Viorel

Anul acesta Clubul a împlinit 30 de ani. După atmosfera de la club unii au zis ca a ajuns și el la o anumită maturitate. Ne-am adunat deci cu mic cu mare să sărbătorim acest eveniment.
Mulți s-au perindat prin acest club, unii au realizări mai mari (speologice), alții mai mici, unii au fost buni, alții răi dar așa cum au fost ei alcătuiesc ceea ce se numește CS Cristal Oradea. Fără membrii, așa cum sunt ei, clubul nu ar exista.
Ne-am adunat să cinstim CS Cristal, pe cei ce au fost membrii, cei ce sunt și de ce nu și pe cei care vor fi.
Plecăm vineri din Oradea spre cătunul Runcuri, satul Roșia. Avem parte de o seara nu foarte agitată, chiar plăcută cu cântece la foc.
                                               De ce să  dormi în casă sau în cort ??? :D
Sâmbătă ne împărțim în mai multe locuri:
Ponorul Fiului: noul nostru punct de lucru. Suntem ca și alte multe generații în căutarea marelui sistem. Vom fi noi cei ce îl vom găsi? Poate cu perseverență și dedicație vom reuși. Grand sistem al Roșiei abia așteaptă să fie descoperit.
Ponorul Fiului se găsește în bazinul superior al Văii Cuților, făcând parte din sistemul mai sus menționat. După ce a fost identificat în urmă cu aprox 5 ani de către Ovidiu Mărcuș și Dorin Lazăr un alt membru a început anul acesta să facă lobby pentru a începe lucrări de decolmatare aici :Țupi. Nu mult după, într-o scurtă tură de vizită în care a văzut și Dan ponorul, acesta este declarat oficial Punct de lucru :D al clubului
Participanții la tură: Adina, Dan, Dorin, Mircea, Ștefan, Țupi
Se încep lucrările de decolmatare în două, trei puncte de lucru, se constată că doar unul dintre ele are potențial. Adina, fiind cea care a mers cel mai departe (din considerente ale dimensiunii) ne relatează că mai merită mers...continuă.

Peștera Ciur Ponor: am zis-o de multe ori- peștera mea preferată. Visul oricărui speolog. Sportivă, fumoasă, cu săli mari, forme interesante de coroziune. Deoarece trebuia să respectăm programul și să fim la casa pe ora 18, 30 cel târziu și fiind destul de mulți în echipă (10) a trebuit să ne mișcăm destul de repede. Am intrat la 10,50 în peșteră, am vizitat-o până la primul sifon scufundabil, astfel încât la ora 18 eram toți afară. 

Am găsit la sifonul terminal o sticlă datată cu 02.11.1982 lăsată de ceva scufundători. Gândul că niște oameni au reuși la acea vreme să se scufunde aici, atunci nu poate impună decât respect. Gândul că cel de-al doilea al nostru președinte, Gabor Halasi s-a scufundat și el în acest sistem ne face să fim mândri de înaintașii noștri. Mă întreb câți oameni și-au dedicat o parte, cel puțin din viață acestei peșteri. Mă întreb deasemenea ce au simțit cei care au descoperit sala Paragina sau cea a Taților de familie. Și doar să vizitezi această peșteră este ceva special darmite să o explorezi. Poate vine și rândul nostru. Din fericire mai avem potențial mare în România. Determinare mai multă trebuie.
La ieșire gândul că ceilalți ne așteaptă la casă cu un bograci cald parcă ne-a dat un imbold și mai mare de a grăbi pasul.
Participanții la tură au fost: Alin, Atti, Bobi, Cristina, Magda, Octa, Peter, Ralu, Tomek, Tudor

Alte ture au fost:
-Peștera Craiului. Anca, Dani, Radu. Una dintre cele mai frumoase peșteri din Pădurea Craiului care merită vizitată cel puțin o dată.
-de trekking: Anca, Bogdan și Emil (Cheile Cuților)
- bicicletă ( Marius și Raul)

Seara socială a început cu o proiecție numită CS Cristal- 30 de ani de activitate speologică. Am încercat să amintesc în ea tot ce a fost memorabil, atât membrii cât și evenimentele notabile care s-au desfășurat de-a lungul anilor. Pentru a știi în care direcție te îndrepți, trebuie să știi de unde vii. Prin proiecția care am făcut-o am învățăt foarte mult despre istoria acestui club și sper că am reușit să transmit și celorlalți ceea ce am luat eu la cunoștință.
Tortul, momentul care era de nelipsit și binemeritatul -La Mulți Ani- au completat mica nostră manifestare. Apoi, program liber :D.

Duminică: a fost o tură scurtă de săpat la ponorul Fiului.
Participanți: Adina, Anca, Cristina, Horhe, Ștefan. 

Orice speolog ajunge într-un punct în care vizita nu mai este activitatea sa primordială. Gândul că tu ești prima persoană care a intrat în galeria aceea, adrenalina care o simți și inima care bate cu rapiditate când vezi după cloț că galeria continuă este ceva unic. Sunt de fapt lucrurile care ne motivează să continuăm.

Ajunși la intrare n-am fost foarte mirată de dimensiunile mari ale portalului, asta pentru că toată lumea mi-a zis asta înainte. Este un ponor interesant nu doar din punct de vedere al dimensiunilor cât și al cochiliilor fosilizate care se găsesc aici.

N-am înaintat foarte mult față de ziua precedentă, vreo 3 metri...dar continuarea este clară și peștera așteaptă să fie descoperită (prin muncă se pare :D). Nu-i nimic. Insistăm.

La Mulți Ani Cristal! Fie să găsim cât mai repede Marele Sistem!! :D
Cristina

miercuri, 9 noiembrie 2011

Patrulă SVM Șuncuiuș- Vadul Crișului

Perioadă: 5-6.11.11
Weekendul acesta era planificat să mergem la cartare în peștera Raii. Rămăsesem datori cu o galerie explorată acum vreo 2 ani de către Marius, Anca și Tamaș. Dar n-a fost să fie...pentru mine cel puțin căci ceilalți au ajuns și au și făcut ce și-au propus.

Euuu...în schimb a trebuie să-mi fac datoria față de patrie :D. Eram planificată în patrulare la Salvamont în Șuncuiuș și cum n-am mai fost anul acesta mă mustra conștiița să nu merg.
Sunt cu Maria și Bimbi, dar vor veni cu noi și Tinu, Mirela iar duminică vom fi mai mulți de la club.
                                                                Maria in Aramis
E hotărât să mergem la cățărat în zona teraselor superioare...acolo soarele bate toată ziua, va fi plăcut.
Sâmbătă ajungem la trasee destul de târziu, pe la ora 12,30 făcând înainte o escală la casa Zenovia unde ne-am lăsat bagajele. În caz de ceva intervenție va fi nevoie să alergăm un pic...ținând cont unde sunt terasele. 

N-am mai fost la terase până acuma niciodată, toată lumea zice că e frumos. Mi-am propus să fac mai multe trasee cap, nu foarte grele care să-mi ofere mai multă încredere în mine când sunt cap.

                                                               Made by Tinu- CS Cristal
E ciudat ce simți când mergi cap de coardă. Privești traseul, îți stabilești linia, vezi prizele, îți imaginezi mișcările și acționezi. Dai tot ce ai din tine la pasajele mai grele, simți mușchii încordați, un ultimul efort și ai trecut. Abia atunci realizezi adrenalina care tocmai ți-a dat un simțământ ciudat de libertate și putere. Îmi place să trec pasajele cu calm...să le calculez și să acționez. E interesant.
Made by Tinu- Pauza 
În zona teraselor sunt trasee accesibile pentru toți. Încep de la gradul 5 și merg până la 8. Fac echipă sâmbătă cu Tinu, care din cauza unei probleme la mână nu poate cățăra decât asigura. Va fi omul meu azi :D. Mirela și Maria fac echipă.
                                                                 Made by Tinu- Bogdan în Athos
Eu încep cu un traseu mai ușor de încălzire Kia 5+/6- și continui apoi cu Aramis (6-), Porthos (6) și Athos (6). Cred ca cel mai care l-am savurat cel mai bine a fost Aramis. Nici unul nu este foarte dificil, sunt ușor spectaculoase, datorită priveliștii care o conferă. 

Deoarece se întunecă destul de repede n-am putut să stăm decât până la ora 5, ne aștepta o coborâre prin pădure și apoi o plimbare până la Șuncuiuș. Gândul mi-a rămas însă la faleză la un traseu ce-l ochisem și arăta interesant: Ariana :D. Seara a fost liniștită, au ajuns la Zenovia Bogdan și Anca. Ne-am uitat la ceva film.
                                                   Made by Tinu- Anca în topul de la Ariana
Dimineață încercăm să ne mobilizăm dar nu reușim să plecăm de la cabană până la 10,15.
Ajunși la terase îmi dau seama că am uitat un lucru important pe peronul haltei Peștera: aparatul foto :D. În opt minute eram pe peron. Eu da, aparatul nu. Din fericire l-au luat un cuplu foarte draguț, cărora le mulțumesc și le rămân recunoscătoare.

De fericire și pentru că mă simțeam în formă hotărăsc să alerg și pe drum spre terase. Îmi amintesc de crossul care s-a ținut în zonă și la care am alergat cu Adina. Mă simt tare bine când fac mișcare.
Aspirăm la lucruri mărețe pentru anul viitor, deja ne antrenăm și parcă simt asta în timp ce urc panta spre terase.
                                                         Made by Tinu- În focul acțiunii
De încălzire urc din nou pe Athos să pun o manșă și apoi îmi întorc privirile spre Ariana. O placă în consolă îmi face cu ochiul și sunt curioasă cum, nu dacă, voi reuși să trec de ea. Simt din nou liniște, plan, adrenalită și fericire că am trecut. Parcă e același sentiment care reapare la fiecare pasaj mai delicat.
                                                                    Made by Tinu
Mă mai odihnesc un pic asigurând pe Maria și apoi merg la The End. Mi-a rămas în minte un traseu făcut ieri de Maria și Mirela : Negativ (6). Are un pasaj interesant și vreau să-l încerc. Mă asigură Bogdan, urcă apoi Anca și dezechipează. 
                                                            Anca în Negativ
Deși venisem cu gândul să mă odihnesc cu atâtea tentații ar fi fost păcat să fac asta. Ce n-am apucat să fac și de obicei se întâmplă așa când sunt în focul acțiunii: poze. Pt asta îi mulțumesc lui Tinu care s-a atașat repede de aparatul meu foto :D
Cristina 
                                                   Made by Tinu- SJ Salvamont Salvaspeo BH