joi, 29 septembrie 2011

Avenul din Șesuri

Scop: Avenul din Șesuri
Perioadă 23-25.09.2011
Participanți C.S. Cristal Anca, Bimbi, Cristi, Cristina, Dani, Horhe, Luci, Mircea, Mișu, Peter, Potyi, Ralu, Raul, Sergiu,

P.N.A. Ancuța, alți membri FRS Andrei, Ani, Angheluș, Cătălin, Darius, Manon (Franța, participantă la Stagiul Feminin Internațional), Tudor

Demult ne-am propus să facem o tură în acest aven. Mulți au povești cu el, Marius cel puțin o dată la două luni ne povestește cum la intrare când era începător, l-a întrebat un coleg dacă știe să treacă o fracționare și cu seninătate a întrebat ce e aceea :D o fracționare. Bimbi are povestea lui, de la examenul de monitori, eu am povestea mea de la tură de pregătire pentru avenul Berger când am fost cu Raluca până la cota -130m și am făcut 2 ore dus-intors. Și mulți alții au propriile lor povești. Am vrut să oferim prin această tură posibilitatea începătorilor de la noi de la club (prin începători înțelegând cei deja care știau TSA) să-și creezi propria poveste și de asemenea să vadă unul dintre cele mai frumoase și mai sportive avene din zonă.

După ce am rezolvat cu avizele, necesarul de echipament, fișa de echipare, informarea participanților, iată-ne joi seara la ședință la club încercând să ne facem o idee desprecâți vom fi în tură. La prima numărătoare ies cam 20 de persoane. Încercăm să ne facem un plan. Ralu și Bimbi își iau răspunderea de a echipa de vineri avenul pentru o mai bună desfășurare a turelor de vizită pentru sâmbătă.
Mă sună Ralu vineri în jur de ora 12 că acuma sunt pe cale să iasă din oraș . Graficul pare a fi maxim. Ne împărțim în mașini în funcție de disponibilitatea de a pleca de la muncă. Mă lipesc de Mircea și mașina lui, noi plecând la ora 16. Marius și cu mine ne-am ocupat un pic mai mult de organizare, mă gândesc că unul dintre noi ar trebui să ajungă mai repede, trebuie rezolvat și cu locul de campare care va fi lângă ghețarul de la Scărișoara, comuna Gârga. Pe drum ne gândim la Ralu și Bimbi care trebuie deja să fie în peșteră. Nu va fi ușor pentru ei să intre și mâine, mai ales că trebuie să fie și șefi de echipă, în funcție de disponibilitate.

La 19, 30 seara ajungem la punctul de informare de la ghețarul de la Scărișoara, locul de întâlnire. Vedem mașina lui Bimbi, parcată lângă căsuță și chiar și pe ei. ??????? Vedem bine??? Au pecat la 12 din Oradea.... Până ne lămuresc ce s-a întâmplat ne-a cam căzut fața. Drumul fiind în lucru a fost închis până la ora 18, 30, circulația fiind oprită. Încercăm să ne mobilizăm și să vedem ce e de făcut. Vorbim cu o tanti pe al cărei teren stătuserăm data trecută cu cortul, în speranța că ne va lăsa și de data aceasta contra-cost. Rezolvăm. Deși se apropie ora 20 vertiginos Bimbi și Ralu hotărăsc să intre oricum la echipat. Până se organizază ei doi noi facem echipamentul, pregătim bananele astfel încât să poată pune corzile până dincolo de puțul de 30m, zona cu prăbușiri cum îi zicem noi.
În jur de ora 21 se pleacă din tabără, noi facem focul.Nu la mult timp îi auzim piuind prin pădure, în încercarea de a găsi avenul și de a se găsi între ei.
Încet, încet ajung și celelalte mașini. Ne mobilizăm să facem listă cu toți participanții...surpriză...un pic mai mulți decât estimasem....28 de persoane!!! Facem un program în mare, în speranța de a nu ne suprapune foarte mult pe porțiunile cu corzi după cum urmează:

Echipa 1: Marius (fiind singurul care mai fusese până în căpăt își ia responsabilitatea de a echipa de la prăbușiri până în capăt), Ancuța, Horhe, Mircea, Peter
Ora de plecare din tabără a fost estimată în jur de 8
Scop: atingerea cotei finale și echipare

Echipa 2: Cristina, Cristi Maghiar, Dani, Manon, Potyi, Raul, Sergiu. Echipa -de cărat :D- era desemnată să dezechipeze până la ieșire . Trebuia să ne intersectăm cu Țupi și echipa lui, să-i lăsăm pe ei să iasă primii și apoi să dezechipăm. Plecare din tabără ora 9,15. Scop: atingerea cotei finale și dezechipare

Echipa 3: Țupi, Ane, Angheluș, Darius, Ralu, Tudor, Vodă
Scop: atingerea cotei finale și vizită. Plecare din tabără 10,30

Echipa 4: Luci, Andrei, Cătălin, Ovidiu.
Scop: atingerea cotei de -130m , vizită. Ora de plecare din tabără: 11.30

Echipa 5: Bimbi, Ancuța, Rambo
Scop: atingerea cotei de -130m , vizită. Ora de plecare din tabără: 12.30

Echipa 6, foto : Poșme și Mișu.
Scop: foto în zona lacului de la cota -100m. Ora de plecare: independetă:D

Acesta a fost planul inițial, bineînțeles socotelile din teren nu prea se potrivesc cu cele de acasă. Nu s-au schimbat foarte mult...ne-am adaptat la oameni, la situație astfel încât că echipa lui Țupi a rămas formată doar din el, Ane și Tudor apărând o a patra echipă formată din Ralu, Darius, Angheluș și Vodă, echipă care avea ca scop atingerea cotei de -200, asumându-și și funcția de a dezechipa (ei fiind ultimii care intraseră).

Până acum am expus mai mult partea organizatorică a întregii acțiuni. Voi încerca să expun un pic experiența văzută prin ochii mei.
După cum ziceam am pornit cu colegii din tabără în jur de 9.30, primul om din echipă intrând în peșteră la 10,10 dimineața. Săritoare după săritoare ne dăm liber, Manon vine după mine, apoi Sergiu, Raul, Potyi și Cristi închid șirul. Ne regrupăm doar la ultima săritoare înainte de lac. Trec prima lacul și am scăpat fără să mă ud la picioare. Restul nu sunt chiar atât de norocoși, apa s-a tulburat și nu mai se văd bolovanii pe care trebuie călcat. După puțul de 30m dăm de activ și apoi de pozitiva care este echipată permanent. Se urcă în paralel cu o scurgere parietală imensă. E frumos. Și urmează ceva și mai frumos apoi. Ar prinde bine o tură foto în zonă. Majoritatea pozează doar în zona lacului, este mai aproape de intrare. După o sală frumușică foc vin mai multe săritori când pozitive când negative, unele făcute la liber altele echipate de Marius. Zona respectivă nu are săli mari. După o cățărare , ies dintr-o fereastră și nu-mi dau seama unde am ieșit decât când mă uit la Manon care urmează după mine. Fereastra se află la mijlocul unei scurgeri imense cu o înălțime de vreo 25m. E greu de descris în cuvinte. La săritoarea care urmează îl ajungem pe Horhe, care era în echipa lui Marius.

Luăm o pauză să le dăm avans pentru a putea echipa, stăm la un taifas 20 min la -160 :D și îi prindem din urmă apoi la ultimul puț care are 20m. Dăm de activ din nou. Până coborâm toți din echipă Marius și ai lui deja merseseră un pic în zona orizontală a peșterii dar hotărăsc să iasă pentru a nu ne intersecta pe corzi. Din secțiune știam că partea activă e destul de lungă. Înaintăm un pic și dăm de o zonă cu foarte multe formațiuni. E foarte frumos. E însă și destul de sportivă. Multe descățărări, e și destul de alunecos, trebuie avut grijă, un accident în zona aceasta ar însemna o mobilizare salvaspeo foarte mare. Dăm de o pozitivă, urcăm la liber, vine o săritoare care trebuie coborâtă tot la liber. Potyi coboară în față, înainte să cobor și eu hotărăsc cu Cristi că ar trebui ieșit, echipa deja dă semne de oboseală. Din ce am văzut ulterior pe secțiune și hartă mai aveam vreo 20 min până la sifonul terminal. Peștera tot acolo rămâne, a fost totuși o alegere bună, așa nu ne-am intersectat cu alte echipe pe zonele de coardă.

Pe parcurs, la ieșire ne întâlnim cu toate echipele, unii sunt deja pe activ ( echipa lui Țupi și a Ralucăi) alții abia la prima pozitivă. Ne minunăm și la ieșire cât de frumos este avenul. Puț după puț ne apropiem de ieșire. E încă lumină. Am stat în peșteră 10 ore fără vreo 20 min. Probabil toți simțim o urmă de mulțumire după ce am văzut ce am văzut. Ne îndreptăm spre tabără și la foc așteptăm să vină și celelalte echipe. În jur de ora 22,30 apare și echipa Ralucăi, ultimii care au ieșit din peșteră. Au dezechipat până la ultimul puț înainte de prăpastie.

Facem o ședință de jumătate de oră, analizăm mersul lucrurilor de azi din peșteră, în ideea de a remedia problemele pe viitor, hotărâm echipa care intră mâine la dezechipat restul avenului și socializăm un pic la foc. Nu prea mult, se simte că azi a fost o tură lungă și nu este atmosfera cu care sunt obișnuită la foc.

Duminică dimineața la 7,45 Marius vine la cort, trebuie să ne pregătim de intrare pt a dezechipa, mai avem apoi de spălat corzi, echipament, invetar, va fi o zi plină. Ne mobilizăm Luci, Raul Marius și cu mine să intrăm în peșteră. E o zi atât de frumoasă de toamnă că aproape îți vine să lenevești la soare. 

Pe la 11, 30 suntem afară deja, începe febra strângerii bagajelor, hotărâm să spălăm corzile lângă casa speo de la Gârda. Suntem mulți și terminăm repede. Ne luăm rămas bun și ne îndreptăm care încotro.
A fost o tură reușită, din 28 de oameni care au fost în aceeași zi în aceeași peșteră 18 au ajuns până cel puțin la activ (aprox-200). Tot timpul este loc de o mai bună organizare dar numai din experiențe anterioare putem învăța. O frumoasă tură pentru un frumos și plin sezon speologic!
Cristina

marți, 27 septembrie 2011

Congresul Naţional de Speologie

Perioada 9-12.09.2011
Zona: Ileanda, jud Sălaj
Participanți (de la Cristal): Alex :D, Andreea, Angi, Ani, Bimbi, Cristina, Dan, Luci, Mișu

Anul acesta a avut loc la Ileanda, al 39-lea Congres de Speologie. Noi fiind la Roșia, vineri când a început congresul, ne-am strămutat direct de acolo mai multe persoane.

Părerea mea despre congresele de speologie: mulți au impresia că congresele speo sunt doar motive pentru a te întâlni cu cunoștințele, motiv de chef, că toate sunt la fel, doar că sunt în ani diferiți. Ei bine, congresele la care am fost în ultimii ani chiar păreau să întărească acest lucru, organizatorii de anul acesta însă au demostrat că se poate mai mult.

Deși la Congresul de anul trecut au fost prezenți mai mulți speologi, poate chiar cu 100 de persoane, nu pot să zic că din punct de vedere calitativ a fost tot peste. Congresul de anul acesta a arătat că încă sunt oameni care fac speologie, dincolo de vizite în peșteră. A demostrat că încă se mai face explorare, cartare, foto.

Programul ți-a permis să poți alege să vizionezi sau să participi doar la activitățile de care erai interesat. Și ai avut de unde alege: proiecții, comunicări științifice, ședințe (câte vrei :D), concurs TSA, concurs de strâmtori și în final bineînșeles seara socială.

Din partea clubului nostru am avut un montaj cu peștera Siliei, cavitate pe care ne-am axat congresul acesta. Dan a avut tot cu aceeași peștera o prezentare la secțiunea comunicări, harta care a intrat în competiție fiind tot cu Siliei. Ne-am muncit un pic cu toții să iasă totul bine. Efortul ne-a fost răsplătit astfel încât la concursul de hărți din 11 participanți ( destul de mulți, părerea mea, față de alte ediții) am luat locul 3 iar Dan cu prezentarea sa locul 2 la comunicări. Un adevărat imbold pentru noi de a face muncă în continuare. 
                                          Cea mai dificilă strâmtoare.....a fost trecută de 5 fete
                                                           Concursul de stramtori :D

Am câștigan un premiu și la concursul de strâmtori...locul II. Dan care a fost cel care a avut inițiativa acestui concurs, la fel ca anul trecut, însă acuma a fost un pic depășit de situație. Cea mai mică strâmtoare (prin acest cuvânt înțelegeți un loc prin care să-ți treacă să zicem cu de-abia capul), generată de două seturi de bare, decalate între ele a fost trecută de 5 fete. (concursul s-a desfășurat bineînțeles pe secțiuni: băieți, fete, copii). Organizatorii din cauza scorului strâns s-au văzut nevoiți să facă o altfel de departajare, contra cronometru. A fost un adevărat show. Tot respectul Mihaelei de la Hunedoara care s-a strecurat în doar 13 secunde, cu 10 secunde mai puțin decât mine. A trecut mai degrabă dintr-o săritură prin strâmtoare.
Seara s-a încheiat cu seara socială nelipsită, unde am avut și o prezență neașteptată: o mireasă :D care fusese furată de la nuntă.
                                                      Reacţia lui Dan la premiile care le-am luat :D

Sperăm ca ediția de anul acesta să fie pentru mai multă lume un imbold pentru a dezvolta speologia explorativă, de a genera competiții constructive și km cât mai mulți noi de peșteră. Și la fel sper ca anul viitor să vedem măcar tot atâtea hărți expuse.
La cât mai multe ture până anul viitor!!!.....Și..... Felicitări organizatorilor care merită toată recunoștința noastră pentru efortul depus!!!
Cristina

                                                              Dupa Congres

miercuri, 21 septembrie 2011

Rezultatele muncii din tura foto de la Pestera Siliei


Peștera Siliei. E printre primele peșteri unde am făcut explorare în peșteră. S-a întâmplat acum vreo 4 ani și ceva dacă țin bine minte. Făceam de doi ani speo. Adică eram un începător. Înseamnă mult pentru o persoană cum eram eu atunci să găsească o sală de dimensiunile celei pe care le vedeți în pozele de mai jos? Am fost printre primele trei persoane care am călcat în sala aceea. Eram împreună cu Bimbi și Ancuța. Și acuma țin minte că nu vedeam bine tavanul pentru că aveam lumina slabă. Și ca să răspund la întrebarea care am pus-o mai sus, da a însemnat foarte mult pentru persoana care eram eu atunci să fi găsit sala aceea. Mulți lucraseră în peștera aceasta înaintea nostră. Era prima mea tură de lucru aici în această peșteră și am avut noroc. Norocul începătorului. Dacă ar fi după mine aș da o șansă tuturor începătorilor să găsească ceva. Garantat va fi un speolog. Sentimentul care îl ai când știi că ai trecut primul, adrenalina care o simți e greu de explicat. Sunt datoare acestei peșteri că mi-a oferit acestă șansă încă de la început. Vom continua lucrările în această cavitate care acum are 500m. Nu mult, dar e descoperit de noi....și ......continua!!!!!. Felicitări tuturor care au pus umărul la lucrul din acestă peșteră și la cât mai mare!

http://www.youtube.com/watch?v=VRk8s8h30AI     Prezentare 10 ani de explorare in pestera Siliei

                                                                        Sala Mare


                                                                      Sala Mare

                                                                       Sala Mica

 O bucatica din peretele tarasului....unde cineva se pare ca s-a plictisit :D

                                                                              Târâșul
 Intrarea în târâș. Toată umplutura din saci și din spatele sacilor a fost scoasă de mulți care și-au făcut veacul prin această peșteră.

                                                                          Sala Mare

luni, 12 septembrie 2011

Stagiu Internațional Feminin TSA1-TSA2 Roșia

Asociaţia Franţa România Speologia şi Şcoala Română de Speologie prin Asociaţia Română de Educaţie Speologică sub egida Federaţiei Europene de Speologie, cu sprijinul  Federaţiei Române de Speologie şi a  Federaţiei Franceze de Speologie a organizat în perioada 2-9.09.2011 la Roșia, cătunul Runcuri, Jud Bihor primul Stagiu Internațional Feminin având ca scop însușirea tehnicii speologie alpine (TSA) care permite speologilor de a parcurge peșteri cu verticale.

Stagiul s-a desfășurat pe două nivele:
Nivel TSA I – Incepători – diploma finală atestă capacitatea cursantului de a parcurge autonom peşteri cu verticale.
Nivel TSA II - Avansaţi – diploma finală atestă capacitatea cursantului de a conduce o echipă într-o tură subterană în peşteri cu verticale.
Stagiul a fost dedicat prioritar reprezentantelor de sex feminin, fiind bineveniți însă și cei de sex masculin dar într-un număr mai mic. În urma celor șase zile de muncă stagiarii au primit diplome de absolvire sau de participare. Programul a constat în lecții teoretice si practice de-a lungul tuturor zilelor aplicate atât la faleză cât și în peșteră.

Cei prezenți au fost din diferite orașe ale țării (Oradea, Arad, Cluj, Timișoara, București, Brașov), fiind însă și reprezentate din Turcia și Franța. Numărul total al stagiarilor a fost de 19 persoane. Monitorii și inițiatoarele care au încadrat de-a lungul stagiului au fost atât din Romania cît și din Franța.

Scopul acestui stagiu a fost promovarea speologiei în rândul sexului frumos și încurajarea acestora de a practica un sport preponderent masculin.
Ediția viitoare a acestui eveniment va fi organizată în Serbia sau Slovacia, păstrând în continuare colaborarea româno-franceză.

Fiind una dintre organizatoarele evenimentului pot spune ca acesta a început pentru noi cu mult înainte de 02 septembrie. Probabil prin februarie. Noi fiind inițiatoare, atât eu cât și Miha și Adina nu am putut încadra la stagiu decât la TSA I.

În prima zi a fost faleza pentru toată lumea : TSA I la faleza Stanul Mic, iar TSA II la Stanul lui Nicorici, doua faleze amenajate în Cheile Cuților, Roșia, pentru ca a doua zi să se inverseze falezele. 

Primele două zile programa stagiarilor de la TSA I cuprinde predarea nodurilor, utilizarea echipamentului în faleză, (asigurarea prin intermediul lonjelor, urcare, coborâre, devierea, fracționarea, conversia, trecerea nodurilor).

Pentru că stagiarii noștrii, mai bine zis stagiarele s-au mișcat foarte bine încă de a doua zi s-a făcut pe lângă faleză o peșteră micuță (Peștera care Cântă). A treia zi toți stagiarii de la începători au fost repartizați la Peștera Vacii. Au fost echipate 4 variante de parcurgere a peșterii (2 la intrarea de sus, una la intrarea principală și una la fereastră). Au fost parcurse echipările în ambele sensuri. 
A doua peșteră parcursă la stagiu a fost P. cu Ferigi, intrând în două echipe, decalați la o oră. Eu am intrat cu prima echipă, împreună cu Valerie revenindu-ne și sarcina de a echipa pestera. Am parcurs peștera până până înainte de ultimul puț, dincolo de pozitivă.

A treia cavitate parcursă a fost Av. Sohodol. Din nou toți cursanții de la TSA1, intrând la o oră unii de ceilalți. Eu am echipat. Îmi place sentimentul de împlinire care ți-l dă o peșteră după ce ai S-a ajuns până la baza ultimului puț. 

Parcurgerea a decurs cursiv, stagiarii fiind deja siguri pe ei, știind ce au de făcut și fiind deja independenți. O adevărată plăcere să mergi cu ei în tură.
Pentru ultima zi a fost păstrată cireașa de pe tort. Pentru mine peștera asta e cu adevărat o cireașă. O adevărată plăcere să merg de fiecare dată în Ciur Ponor. Reacția stagiarilor și a celor care nu au mai fost în ea nu face decât să-mi comfirme acest lucru.

Programul stagiarilor de la TSA 2 a fost destul de diferit față de al nostru, programul mai încărcat și cantitatea de informații mult mai mare (la fel și responsabilitatea).

Felicitări tuturor participanților, le mulțumim pentru prezență, a fost o adevărată plăcere să petrecem o săptămână cu ei. 

Vreau să le mulțumesc prin această cale și celorlate cadre prezente (Vale, Radu, Ceapărul, Bimbi, Mișu, Vali, Yves) mulțumiri deosebite atât părții franceze care s-a implicat în organizare (Valerie Plichon și Marcel Meissonier) cât și echipei române reprezentată prin responsabilii de stagiu Tudor Rus, Adina Micula, Mihaela Mănișor și nu în ultimul rând președintelui Fedetației Române de Speologie Viorel Lascu.
Cristina 


P.S. Cu riscul de a mă repeta: Tehnica Speologiei Alpine este un instrument nu un scop pentru ca speologii să ajungă în peșteri unde să desfășoare activități de explorare, cartare, studiu științific, foto